1 Așadar, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre: Isus, 2 care a fost credincios celui care l-a rânduit, cum a fost și Moise în toată casa lui. 3 Căci el a fost socotit vrednic de mai multă glorie decât Moise, pentru că cel care a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4 Căci orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit totul este Dumnezeu. 5 Într-adevăr, Moise a fost credincios în toată casa sa ca un slujitor, ca mărturie a lucrurilor care urmau să fie spuse mai târziu, 6 dar Cristos este credincios ca un Fiu peste casa sa. Noi suntem casa lui, dacă ne păstrăm până la sfârșit încrederea și slava speranței noastre fermă. 7 De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt,

12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul din voi o inimă rea, necredincioasă, care să se depărteze de Dumnezeul cel viu; 13 ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se numește “astăzi”, ca nu cumva vreunul din voi să se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci am devenit părtași ai lui Hristos, dacă ne păstrăm până la sfârșit începutul încrederii noastre, 15 în timp ce se spune

16 Căci cine s-a răzvrătit când a auzit? Nu au fost oare toți cei care au ieșit din Egipt conduși de Moise? 17 Cu cine a fost nemulțumit patruzeci de ani? Nu a fost oare cu cei care au păcătuit, ale căror trupuri au căzut în pustiu? 18 Cui a jurat că nu vor intra în odihna lui, ci celor neascultători? 19 Vedem că ei nu au putut intra din cauza necredinței.