1 Fiindcă orice mare preot, luat dintre oameni, este rânduit pentru oameni în ceea ce privește lucrurile care țin de Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2 Marele preot poate să se poarte cu blândețe cu cei care sunt neștiutori și se rătăcesc, pentru că și el însuși este înconjurat de slăbiciune. 3 Din această cauză, el trebuie să ofere jertfe pentru păcate atât pentru popor, cât și pentru el însuși. 4 Nimeni nu-și asumă singur această onoare, ci este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost Aaron. 5 Tot astfel, nici Hristos nu s-a proslăvit pe sine însuși pentru a fi făcut mare preot, ci el a fost cel care i-a spus

6 După cum spune și în alt loc,

7 El, în zilele trupului său, după ce a făcut rugăciuni și cereri cu strigăte și lacrimi puternice către Cel ce putea să-l scape de la moarte, și după ce a fost ascultat pentru frica lui evlavioasă, 8 deși era un Fiu, a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit. 9 Fiind desăvârșit, el a devenit pentru toți cei care îl ascultă autorul mântuirii veșnice, 10 fiind numit de Dumnezeu mare preot după ordinul lui Melchisedec.

11 Despre El avem multe cuvinte de spus și greu de înțeles, pentru că v-ați pierdut auzul. 12 Căci, deși până acum ar trebui să fiți învățători, aveți din nou nevoie ca cineva să vă învețe rudimentele primelor principii ale revelațiilor lui Dumnezeu. Ați ajuns să aveți nevoie de lapte, și nu de hrană solidă. 13 Căci oricine trăiește cu lapte nu are experiență în cuvântul dreptății, pentru că este un copil. 14 Dar hrana solidă este pentru cei maturi, care, prin folosire, și-au exersat simțurile pentru a discerne binele și răul.