1 Ce să spunem atunci? Să continuăm în păcat, pentru ca harul să abunde? 2 Să nu se întâmple niciodată! Noi, care am murit față de păcat, cum am mai putea trăi în el? 3 Sau nu știți că noi toți cei care am fost botezați în Hristos Isus am fost botezați în moartea lui? 4 Am fost deci îngropați împreună cu el prin botez în moarte, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, tot așa și noi să umblăm într-o viață nouă.

5 Căci, dacă ne-am unit cu El în asemănarea morții Lui, vom fi și noi părtași la învierea Lui, 6 știind că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desființat, ca să nu mai fim robi ai păcatului. 7 Căci cel care a murit a fost eliberat de păcat. 8 Dar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că și noi vom trăi împreună cu el, 9 știind că Hristos, înviind din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra lui! 10 Căci moartea în care a murit, a murit o singură dată pentru păcat; dar viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. 11 Astfel, considerați-vă și voi înșivă ca fiind morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus, Domnul nostru.

12 De aceea, nu lăsați păcatul să domnească în trupul vostru muritor, ca să-l ascultați în poftele lui. 13 De asemenea, nu vă prezentați membrele voastre păcatului ca instrumente ale nedreptății, ci prezentați-vă lui Dumnezeu ca vii din morți, iar membrele voastre ca instrumente ale dreptății pentru Dumnezeu. 14 Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege, ci sub har.

15 Și atunci, ce se întâmplă? Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Să nu se întâmple niciodată! 16 Nu știți că, atunci când vă prezentați ca niște robi și ascultați de cineva, sunteți robii celui de care ascultați, fie de păcat spre moarte, fie de ascultare spre dreptate? 17 Dar mulțumim lui Dumnezeu că, în timp ce erați robi ai păcatului, ați devenit ascultători din inimă față de acea formă de învățătură la care ați fost predați. 18 Fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai neprihănirii.

19 Vorbesc în termeni omenești, din pricina slăbiciunii cărnii voastre; căci, după cum v-ați prezentat mădularele ca robi ai necurăției și ai răutății peste răutăți, tot așa acum prezentați mădularele voastre ca robi ai neprihănirii pentru sfințire. 20 Căci atunci când erați robi ai păcatului, erați liberi de neprihănire. 21 Ce roade aveați deci atunci în lucrurile de care vă rușinați acum? Căci sfârșitul acelor lucruri este moartea. 22 Dar acum, fiind eliberați de păcat și deveniți robi ai lui Dumnezeu, aveți rodul sfințirii și rezultatul vieții veșnice. 23 Căci plata păcatului este moartea, dar darul gratuit al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.