7
În ce privește cele despre care mi-ai scris, este bine ca un bărbat să nu se atingă de o femeie. Dar, din cauza imoralităților sexuale, fiecare bărbat să aibă propria lui soție și fiecare femeie să aibă propriul ei soț. Bărbatul să dea soției sale afecțiunea care i se cuvine, și tot așa și soția pe soțul ei. Soția nu are autoritate asupra propriului ei trup, ci soțul. La fel și soțul nu are autoritate asupra propriului său trup, ci soția. Nu vă lipsiți unul de altul, decât cu consimțământ, pentru o vreme, ca să vă dedicați postului și rugăciunii și să fiți din nou împreună, pentru ca Satana să nu vă ispitească din cauza lipsei voastre de stăpânire de sine.
Dar aceasta o spun ca o concesie, nu ca o poruncă. Totuși, aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine. Totuși, fiecare om are propriul său dar de la Dumnezeu, unul de acest fel și altul de acel fel. Dar celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân așa cum sunt eu. Dar, dacă nu au stăpânire de sine, să se căsătorească. Căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă de pasiune. 10 Celor căsătoriți însă le poruncesc — nu eu, ci Domnul — ca soția să nu-și părăsească soțul 11 (dar dacă se desparte, să rămână nemăritată sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu-și părăsească soția.
12 Iar celorlalți, nu eu, ci Domnul, le spun: Dacă vreun frate are o nevastă necredincioasă și ea este mulțumită să trăiască cu el, să nu o părăsească. 13 Femeia care are un soț necredincios, și el este mulțumit să trăiască cu ea, să nu-și părăsească soțul. 14 Căci soțul necredincios este sfințit în soție, și soția necredincioasă este sfințită în soț. Altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfințiți. 15 Totuși, dacă cel necredincios se desparte, să fie despărțire. Fratele sau sora nu se află sub robie în astfel de cazuri, ci Dumnezeu ne-a chemat în pace. 16 Căci de unde știi tu, soție, dacă îți vei salva soțul? Sau de unde știi tu, soț, dacă îți vei salva soția?
17 Numai că, după cum a împărțit Domnul fiecăruia, după cum l-a chemat Dumnezeu, așa să umble fiecare. Așa poruncesc eu în toate adunările.
18 A fost chemat cineva care a fost tăiat împrejur? Să nu se facă necircumcis. A fost cineva chemat în necircumcizie? Să nu fie circumcis. 19 Circumcizia nu este nimic, și necircumcizia nu este nimic, dar ceea ce contează este păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în chemarea în care a fost chemat. 21 Ați fost chemați fiind robi? Nu lăsa ca acest lucru să te deranjeze, dar dacă ai ocazia să devii liber, folosește-o. 22 Căci cel care a fost chemat în Domnul fiind rob, este omul liber al Domnului. La fel, cel care a fost chemat fiind liber este robul lui Hristos. 23 Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți robi ai oamenilor. 24 Fraților, fiecare om, în orice condiție a fost chemat, să rămână în acea condiție cu Dumnezeu.
25 În ceea ce privește fecioarele, nu am poruncă de la Domnul, ci judec ca unul care a primit îndurare de la Domnul, ca să fie de încredere. 26 De aceea cred că, din cauza strâmtorării care ne apasă, este bine ca un om să rămână așa cum este. 27 Ești legat de o soție? Nu căuta să fii eliberat. Ești liber de o soție? Nu căuta o soție. 28 Dar dacă te căsătorești, nu ai păcătuit. Dacă o fecioară se căsătorește, nu a păcătuit. Cu toate acestea, cei ca ei vor avea opresiune în carne și vreau să vă cruț. 29 Dar vă spun următorul lucru, fraților: timpul este scurt. De acum încolo, atât cei care au soții pot fi ca și cum nu ar avea niciuna; 30 și cei care plâng, ca și cum nu ar plânge; și cei care se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei care cumpără, ca și cum nu ar avea; 31 și cei care se folosesc de lume, ca și cum nu s-ar folosi de ea din plin. Căci modul acestei lumi trece.
32 Dar eu vreau ca voi să fiți liberi de griji. Cel necăsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului; 33 dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției sale. 34 Există, de asemenea, o diferență între o soție și o fecioară. Femeia necăsătorită se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă atât în trup, cât și în spirit. Dar cea care este căsătorită se îngrijește de lucrurile lumii — cum ar putea să-i placă soțului ei. 35 Spun aceasta spre folosul vostru, nu ca să vă prind în capcană, ci pentru ceea ce se cuvine și pentru ca voi să vă ocupați de Domnul fără să vă distrageți atenția.
36 Dar dacă cineva crede că se poartă necuviincios cu fecioara lui, dacă ea a trecut de vârsta cea mai înaintată, și dacă este nevoie, să facă ce vrea. El nu păcătuiește. Lasă-i să se căsătorească. 37 Dar cel care stă neclintit în inima sa, fără să aibă nicio urgență, dar care are putere asupra voinței sale și a hotărât în inima sa să-și păstreze fecioara, face bine. 38 Așadar, atât cel care își dă în căsătorie propria fecioară face bine, cât și cel care nu o dă în căsătorie face mai bine.
39 Soția este obligată prin lege atâta timp cât trăiește bărbatul ei; dar dacă soțul a murit, ea este liberă să se mărite cu cine vrea, numai în Domnul. 40 Dar ea este mai fericită dacă rămâne așa cum este, după părerea mea, și cred că am și eu Duhul lui Dumnezeu.