2
1 Căci voi înșivă știți, fraților, că vizita noastră la voi nu a fost în zadar, 2 ci, după cum știți, după ce am suferit mai înainte și am fost tratați cu rușine la Filipi, am căpătat îndrăzneală în Dumnezeul nostru, ca să vă vestim vestea cea bună a lui Dumnezeu, în multe conflicte. 3 Căci îndemnul nostru nu este din eroare, nici din necurăție, nici în înșelăciune. 4 Ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu să ni se încredințeze Vestea cea Bună, așa vorbim — nu ca să fim pe placul oamenilor, ci al lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile. 5 Căci nu am fost găsiți niciodată folosind cuvinte de lingușire, după cum știți, nici o mantie de lăudăroșenie (Dumnezeu este martor), 6 nici căutând slava oamenilor (nici de la voi, nici de la alții), atunci când am fi putut pretinde autoritate ca apostoli ai lui Hristos. 7 Ci am fost blânzi printre voi, așa cum o mamă care alăptează își îngrijește proprii copii.
8 Și chiar așa, dorind cu drag de voi, am binevoit să vă împărtășim nu numai vestea cea bună a lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne-ați devenit foarte dragi. 9 Căci vă amintiți, fraților, de munca și de osteneala noastră; căci, lucrând zi și noapte, ca să nu împovărăm pe niciunul dintre voi, v-am propovăduit Buna Vestire a lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori înaintea lui Dumnezeu cât de sfânt, drept și fără vină ne-am purtat față de voi, cei care credeți. 11 După cum știți, am îndemnat, am mângâiat și am implorat pe fiecare dintre voi, ca un tată pe copiii săi, 12 pentru ca voi să umblați în mod demn de Dumnezeu, care vă cheamă în Împărăția și gloria sa.
13 De aceea și noi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu că, atunci când ați primit de la noi cuvântul mesajului lui Dumnezeu, nu l-ați primit ca pe un cuvânt omenesc, ci ca pe un cuvânt adevărat, cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi, cei ce credeți. 14 Căci voi, fraților, v-ați făcut imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, în Hristos Isus; pentru că și voi ați suferit de la compatrioții voștri aceleași lucruri ca și ei de la iudeii 15 care l-au ucis atât pe Domnul Isus, cât și pe proprii lor profeți, și ne-au alungat pe noi, și nu-i plac lui Dumnezeu și sunt potrivnici tuturor oamenilor, 16 interzicându-ne să vorbim neamurilor ca să se mântuiască, ca să le umplem mereu păcatele. Dar mânia a venit peste ei până la capăt.
17 Dar noi, fraților, care am fost lipsiți de voi pentru puțin timp, nu în inimă, ci în prezență, am încercat și mai mult să vă vedem fața cu mare dorință, 18 pentru că am vrut să venim la voi, și eu, Pavel, o dată și încă o dată, dar Satana ne-a împiedicat. 19 Căci care este speranța noastră, sau bucuria, sau cununa bucuriei? Nu ești chiar tu, înaintea Domnului nostru Isus, la venirea sa? 20 Căci tu ești gloria și bucuria noastră.
Aceasta este o schiță de traducere. Este în curs de revizuire și editare. Dacă găsiți erori, vă rugăm să ni le raportați la ronlsb@eBible.org.