1 Fiți deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți. 2 Umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca jertfă și ca sacrificiu pentru Dumnezeu, ca o mireasmă de bun miros.

3 Dar nici măcar să nu se pomenească între voi, cum se cuvine sfinților, de desfrânare sexuală și de orice necurăție sau lăcomie, 4 nici de spurcăciune, nici de vorbărie prostească, nici de glume, care nu se cuvin, ci de mulțumiri.

5 Să știi că nici un desfrânat, nici un necurat, nici un lacom, nici un idolatru nu are moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.

6 Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste copiii neascultătorilor. 7 De aceea, nu fiți părtași la ei. 8 Căci odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați ca niște copii ai luminii, 9 căci roada Duhului este în toată bunătatea, dreptatea și adevărul, 10 dovedind ceea ce este plăcut Domnului. 11 Nu aveți nici o părtășie cu faptele fără roade ale întunericului, ci mai degrabă chiar le mustrați. 12 Căci este o rușine chiar să vorbești despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns. 13 Dar toate lucrurile, când sunt mustrate, sunt descoperite de lumină, căci tot ce descoperă este lumină. 14 De aceea zice: “Deșteaptă-te, tu, care dormi, și scoală-te din morți, și Hristos va străluci peste tine.”

15 De aceea, păziți-vă bine cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, 16 răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele. 17 De aceea, nu fiți nebuni, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18 Nu vă îmbătați cu vin, în care este risipire, ci umpleți-vă de Duhul Sfânt, 19 vorbindu-vă unul altuia în psalmi, imnuri și cântări spirituale, cântând și făcând în inima voastră cântece de mulțumire Domnului, 20 mulțumind întotdeauna lui Dumnezeu, Tatăl, în numele Domnului nostru Isus Hristos, cu privire la toate lucrurile, 21 supunându-vă unul altuia în frica lui Hristos.

22 Neveste, supuneți-vă bărbaților voștri, ca Domnului. 23 Căci soțul este capul soției, după cum și Hristos este capul adunării, fiind El însuși mântuitorul trupului. 24 Dar, după cum Adunarea este supusă lui Hristos, tot așa și soțiile să fie supuse în totul propriilor lor soți.

25 Bărbaților, iubiți-vă nevestele, după cum și Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine însuși pentru ea, 26 ca să o sfințească, după ce a curățat-o prin spălarea cu apă și cu cuvântul, 27 ca să Se înfățișeze pe Sine însuși în chip glorios, fără pată, fără riduri sau altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă și fără cusur. 28 Tot așa și soții trebuie să iubească pe soțiile lor ca pe propriile lor trupuri. Cel care își iubește propria soție se iubește pe sine însuși. 29 Căci nimeni nu și-a urât vreodată propriul trup, ci îl hrănește și îl îngrijește, așa cum face și Domnul cu adunarea, 30 pentru că suntem mădulare ale trupului său, din carnea și oasele sale. 31 “Pentru aceasta, omul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu soția sa. Atunci cei doi vor deveni un singur trup.” 32 Acest mister este mare, dar eu vorbesc despre Cristos și despre Adunare. 33 Cu toate acestea, fiecare dintre voi trebuie să-și iubească și el soția ca pe sine însuși; iar soția să vadă că își respectă soțul.