1 Și a ieșit de acolo. A venit în țara lui și discipolii lui L-au urmat. 2 Când a venit Sabatul, a început să învețe în sinagogă și mulți care îl auzeau erau uimiți și ziceau: “De unde are omul acesta aceste lucruri?” și: “Ce înțelepciune i-a fost dată acestui om, de se fac prin mâinile lui asemenea lucruri mărețe? 3 Nu cumva acesta este tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Nu cumva surorile lui sunt aici cu noi?” Așa că s-au supărat pe el.

4 Isus le-a zis: “Un prooroc nu este lipsit de cinste decât în țara lui, între rudele lui și în casa lui.” 5 Acolo nu a putut face nicio lucrare măreață, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 El se mira din cauza necredinței lor.

A mers prin sate și a învățat. 7 A chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi; și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu-și ia nimic pentru călătorie, în afară de un toiag, doar un toiag: nici pâine, nici portofel, nici bani în pungă, 9 ci să poarte sandale și să nu-și pună două tunici. 10 El le-a spus: “Oriunde intrați într-o casă, rămâneți acolo până când veți pleca de acolo. 11  Oricine nu vă va primi și nu vă va asculta, când plecați de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre ca mărturie împotriva lor. Cu siguranță, vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora decât pentru acest oraș!”

12 Ei au ieșit și propovăduiau oamenilor să se pocăiască. 13 Au scos mulți demoni, au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-au vindecat. 14 Regele Irod a auzit aceasta, căci numele lui devenise cunoscut, și a zis: “Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea aceste puteri lucrează în el.” 15 Alții însă spuneau: “El este Ilie”. Alții au spus: “Este un profet sau ca unul dintre profeți”. 16 Dar Irod, când a auzit acestea, a zis: “Acesta este Ioan, pe care l-am decapitat. A înviat din morți”. 17 Căci însuși Irod trimisese să-l aresteze pe Ioan și-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea. 18 Căci Ioan îi spusese lui Irod: “Nu-ți este îngăduit să ai pe soția fratelui tău”. 19 Irodiada s-a pus împotriva lui și a vrut să-l ucidă, dar nu a putut, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, știind că este un om drept și sfânt, și l-a păstrat în siguranță. Când îl auzea, făcea multe lucruri și îl asculta cu plăcere.

21 Atunci a venit o zi potrivită, când Irod, de ziua lui de naștere, a dat o cină pentru nobilii săi, pentru arhierei și pentru căpeteniile Galileii. 22 Când însăși fiica Irodiadei a intrat și a dansat, a plăcut lui Irod și celor care stăteau cu el. Regele i-a spus tinerei: “Cere-mi tot ce vrei și îți voi da”. 23 El i-a jurat: “Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din regatul meu.”

24 Ea a ieșit și a zis mamei sale: “Ce să cer?”

Ea a spus: “Capul lui Ioan Botezătorul”.

25 Ea a venit îndată la rege și i-a zis: “Vreau să-mi dai acum capul lui Ioan Botezătorul pe un platou.”

26 Împăratul a fost foarte mâhnit, dar, de dragul jurămintelor sale și al invitaților la masă, n-a vrut să o refuze. 27 Imediat, regele a trimis un soldat din garda sa și a poruncit să aducă capul lui Ioan; acesta s-a dus și l-a decapitat în închisoare, 28 i-a adus capul pe un platou și l-a dat tinerei domnișoare, iar tânăra domnișoară l-a dat mamei sale.

29 Ucenicii Lui, auzind aceasta, au venit, au luat trupul Lui și l-au pus într-un mormânt.

30 Apostolii s-au adunat la Isus și I-au povestit tot ce făcuseră și tot ce învățaseră. 31 El le-a zis: “Veniți într-un loc pustiu și odihniți-vă puțin.” Căci erau mulți care veneau și plecau, și nu aveau timp liber nici măcar să mănânce. 32 Ei s-au dus cu barca într-un loc pustiu, singuri. 33 Văzându-i mergând, mulți l-au recunoscut și au alergat acolo pe jos din toate cetățile. Au ajuns înaintea lor și au venit împreună la el. 34 Isus a ieșit, a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor; și a început să-i învețe multe lucruri. 35 Când s-a făcut târziu, discipolii Lui au venit la El și i-au spus: “Locul acesta este pustiu și este târziu. 36 Trimiteți-i afară, ca să meargă în ținutul și în satele din jur și să-și cumpere pâine, căci nu au ce mânca.”

37 Dar El le-a răspuns: “Dați-le voi ceva de mâncare.”

L-au întrebat: “Să mergem să cumpărăm pâine în valoare de două sute de denari și să le dăm ceva de mâncare?”.

38 El le-a zis: “Câte pâini aveți? Mergeți să vedeți.”

Când au aflat, au spus: “Cinci și doi pești”.

39 Și le-a poruncit să se așeze toți în grupuri pe iarba verde. 40 Și s-au așezat în rânduri, cu sutele și cu cincizeci. 41 A luat cele cinci pâini și cei doi pești; și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile, pe care le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea lor, iar cei doi pești i-a împărțit la toți. 42 Toți au mâncat și s-au săturat. 43 Au luat douăsprezece coșuri pline cu bucățile frânte și cu peștii. 44 Cei care au mâncat pâinile au fost cinci mii de oameni.

45 Și îndată a pus pe ucenicii Săi să se urce în corabie și să meargă mai departe, în cealaltă parte, la Betsaida, în timp ce El însuși a trimis mulțimea. 46 După ce și-a luat rămas bun de la ei, s-a urcat pe munte ca să se roage.

47 Când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării, iar el era singur pe uscat. 48 Văzându-i chinuiți la vâslit, pentru că vântul le era potrivnic, pe la a patra strajă a nopții, a venit la ei, mergând pe mare; și ar fi vrut să treacă pe lângă ei, 49 dar ei, când l-au văzut mergând pe mare, au crezut că este o fantomă și au strigat; 50 pentru că toți l-au văzut și s-au tulburat. Dar el a vorbit imediat cu ei și le-a spus: “Înveseliți-vă! Eu sunt! Nu vă temeți!”. 51 S-a urcat cu ei în barcă, iar vântul a încetat, iar ei erau foarte mirați între ei și se minunau; 52 pentru că nu înțeleseseră ce se întâmplase cu pâinile, dar aveau inima împietrită.

53 După ce au trecut dincolo, au ajuns la țărm, la Genesaret, și au acostat la țărm. 54 După ce au ieșit din barcă, oamenii l-au recunoscut imediat, 55 și au alergat în toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe cei bolnavi pe saltelele lor acolo unde auziseră că se află. 56 Oriunde intra — în sate, în orașe sau la țară —, ei îi așezau pe bolnavi în piețe și îl rugau să atingă doar franjurii hainei lui; și toți cei care se atingeau de el se făceau bine.