1 Fiți imitatori ai mei, cum și eu sunt al lui Hristos.

2 Și acum vă laud, fraților, că vă aduceți aminte de mine în toate lucrurile și că țineți cu tărie tradițiile, așa cum vi le-am dat eu. 3 Dar vreau să știți că capul oricărui bărbat este Hristos, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu. 4 Orice om care se roagă sau profețește, având capul acoperit, își necinstește capul. 5 Dar orice femeie care se roagă sau proorocește cu capul descoperit își dezonorează capul. Căci este unul și același lucru ca și cum ar fi rasă. 6 Căci, dacă o femeie nu este acoperită, să i se taie și părul. Dar dacă este rușinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă, să fie acoperită. 7 Căci într-adevăr, bărbatul nu trebuie să aibă capul acoperit, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, dar femeia este slava bărbatului. 8 Căci nu bărbatul vine din femeie, ci femeia vine din bărbat; 9 căci nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, femeia trebuie să aibă autoritate asupra capului ei, din cauza îngerilor.

11 Totuși, în Domnul, nici femeia nu este independentă de bărbat, nici bărbatul nu este independent de femeie. 12 Căci, după cum femeia a ieșit din bărbat, tot așa și bărbatul iese prin femeie; dar toate lucrurile sunt de la Dumnezeu. 13 Judecați voi înșivă. Se cuvine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie descoperită? 14 Oare nu vă învață chiar natura însăși că, dacă un bărbat are părul lung, este o dezonoare pentru el? 15 Dar dacă o femeie are părul lung, este o glorie pentru ea, căci părul îi este dat ca acoperământ. 16 Dar dacă vreun bărbat pare a fi certăreț, noi nu avem un astfel de obicei și nici adunările lui Dumnezeu.

17 Dar, dându-vă această poruncă, nu vă laud, pentru că vă adunați nu spre bine, ci spre rău. 18 Pentru că, mai întâi de toate, când vă adunați în adunare, aud că între voi există diviziuni, și în parte cred aceasta. 19 Căci trebuie să existe și între voi facțiuni, pentru ca cei care sunt aprobați să fie descoperiți printre voi. 20 De aceea, când vă adunați laolaltă, nu este cina Domnului ceea ce mâncați. 21 Căci, în timpul mesei voastre, fiecare își ia mai întâi cina lui. Unul este flămând, iar altul este beat. 22 Ce, n-aveți voi case în care să mâncați și să beți? Sau disprețuiți adunarea lui Dumnezeu și îi faceți de rușine pe cei care nu au destul? Ce să vă spun? Să vă laud? În aceasta nu vă laud.

23 Căci am primit de la Domnul ceea ce v-am spus și vouă: că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine. 24 După ce a mulțumit, a frânt-o și a zis: “Luați, mâncați. Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi. Faceți aceasta în memoria mea”. 25 În același fel a luat și paharul după cină, zicând: “Acest pahar este noul legământ în sângele Meu. Faceți aceasta, de câte ori veți bea, în amintirea mea”. 26 Căci de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta, vestiți moartea Domnului până când va veni el.

27 De aceea, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului fără să fie vrednic de Domnul, se va face vinovat de trupul și de sângele Domnului. 28 Dar omul să se cerceteze pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar. 29 Căci cel care mănâncă și bea într-un mod nedemn mănâncă și bea judecata lui însuși, dacă nu discerne trupul Domnului. 30 Din această cauză mulți dintre voi sunt slabi și bolnavi și nu puțini dorm. 31 Căci, dacă ne-am discerne pe noi înșine, nu am fi judecați. 32 Dar când suntem judecați, suntem disciplinați de Domnul, ca să nu fim condamnați împreună cu lumea. 33 De aceea, frații mei, când vă adunați la masă, așteptați-vă unii pe alții. 34 Dar dacă cuiva îi este foame, să mănânce acasă, ca nu cumva venirea voastră împreună să fie pentru judecată. Restul, voi pune ordine când voi veni.